Versuri corectate și adnotate
Cine-i omul de nebiruit?E numai cel pe care nu-l clinteștenimic din ce nu stă-n puterea lui.Numai acesta-i cel ales.A-nvins în bătălia lui dintâi,va-nvinge oare și-n aceea care vine?El n-a putut fi cumpărat cu bani:dar nu-l va câștiga cumva femeia?În miezul zilei și-n mijlocul lumiis-a-mpotrivit victorios:oare va ști să stea-mpotrivă și-n toiul nopții, singur?Va fi el … Citește mai mult
O tristețe întârzie în minecum zăbovește toamna pe câmp,nici un sărut nu-mi trece prin suflet,nici o zăpadă n-a descins pe pământ.Cântecul trist, cântecul cel mai tristvine cu clopotul din asfințit,îl auzi în glasul sterp al vrăbiilorși răspunde din umilința talăngilor.E toată viața care doare așa,zi cu zi pe întinderea stepelorîntre arborii neajunși la cer,între apele … Citește mai mult
Pe drumul cu boschete prăfuiteseara cădea ca o altă zi,zarea chema turmele târziicu stele limpezi și povestite.Drumul tot mai alb în tot mai întuneric,flori se uscau undeva, n-ai uitatlumina pașilor în acel întunericși tot ce tăcând în noi a cântat.Apoi luna, lacăt pe tăcerea zării,între cer și câmpuri, farmec închegat.Pe gândul din ochii de culoarea … Citește mai mult
Luna lăsa pagini de argintși vibrau buzele apelorneînțelese cetiri.Am dezlegat barca dintre stâncile de fieram desfăcut pânzele palide.Ții minte – pescarul tocmitștia cântecele Dobrogeiasfințiri în bezna de la cârmăși-l asculta marea când înceta.Pe sidef patinam în respirări– ce vânt moale aiura prin lume –drumul sticlea mâna lui cu jucării de diamantluna era oglindă uitată într-un … Citește mai mult
Doamnă, tu eşti cel din urmă gând, mergi înaintea mea.Când mor, cheamă steaua cea reaŞi duşmanul pândind aţintit la pământ.Singur în noaptea exilului sunt fără arme, fără poruncă, fără pâine.Să mă pierd de mineînsumi aş vrea, dar mă urmează viaţa ca un câine.Doamnă, mergi înaintea meaca un înger cu sabia de lumină.Voi sparge prin beznă … Citește mai mult
Tăcerea a-nmărmurit luna. […]și tăcerea e atât de veșnică încât aud vrabia timpului foșnindscurt între ramuri. […].Și iată că vis sau demență, – nu mai știu pentru cine mă întreb,căci mă gândesc că cerul e opac ca pleoapele ei,că liniștea asta n-am mai simțit-o de demult.Iubita mea […]ce vedenii sapi în perne cu fruntea? […]iubita … Citește mai mult
Cum s-a ales din ambru și mărgeanființa ta, clamând pe-aceste praguri,chemarea ta și dorul tău de larguriprivite printr-un fermecat ochean.Oprește ora-n mâna ta suavăși visul în privirea ta de fum.Trecutul, ca o floare de otravă,mi-a cotropit aleile de scrum.
Ziua sfârșește în ochii tăi.Ziua izvorăște din ochii tăi.Apa izvorăște din gura ta.Florile seamănă cu gingiile tale.Aerul e tânăr în glasul tău.Primăvara vine din rochia ta.Păsările le-ai făcut cu mâinile tale.Umbra se ascunde în unghiul trupului tău.Lacrimile sunt lumini pentru urechea ta.Râsul e un cântec pentru dinții tăi.Seara e o vrajă a părului tău.Somnul e … Citește mai mult
Bang. Un sunet plintrece rar ca o luminăpeste viața reculeasă și deplinădintr-un peisaj creștin.Pe sub sonorul adăpostturmele seculare vinde pe unde au fost.Într-un piept de bârne,cine s-a gândit, de viu,sus, clopotul să-l atârne,inimă ce cântă în pustiu.
Unde ești, palidă iubităca din poemele de altădată,ce alte visuri m-au purtat prin lume,cine mă cheamă, cine mă rătăceștemereu de lângă somnul tău departe?.Glasul tău doar în gând îmi răsunăpe cărările mele pierdute,chipul în trecut își leagănăcandela lui nocturnăși mă afund în singurătateca-ntr-o pădure vrăjită.Dezleagă destinul amarcu mâinile tale de rugă,adună-mi pașii pribegisub ochii tăi … Citește mai mult