Prin cleștarul apei limpezi, când amurgul o desfide,
Cresc din adâncimea umbrei turle nalte de mărgean.
Un oraș-nălucă doarme ancorat în ocean
Pe limanul madreporic al apusei Atlantide.
Sub eflorescența algei cu mișcare de reptil,
Reapare amăgirea unui Thule singuratic:
Thule, unde visul nordic adumbrise visul atic,
Când Tristan visa alături de Endimion copil.
Ce pescuitor de doruri scufundate și de scule,
Renăscut din spumă mării printre jocuri de delfin,
Suflete, îți va aduce din vânatul lui marin,
Irizată de talazuri, cupa regelui din Thule?
Sensul versurilor
Piesa explorează tema unui oraș mitic scufundat, Thule, văzut ca un simbol al visurilor și al trecutului pierdut. Este o meditație asupra nostalgiei și a dorinței de a recupera frânturi dintr-o lume idealizată, ascunsă în adâncurile memoriei și ale subconștientului.