atlantida

Magda Puşkaş – Elegie Atlanta

de

Noi doi atlanți, noi doi amanțiNe-mbrățișăm și apa vine peste noi,Iubirea mea, iubirea meaNu-i nici un drum nici înainte nici ‘napoi. Refren: Un continent, scufundându-se lentDar ei și-n somn își spun trufaș că nu,Tu porți un prunc, în ocean te aruncSalvează Atlantida măcar tu. Iubirea mea, te rog cevaCa pe o pradă să mă dai … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Atlantida

de

Plajele memoriei cu nisipuri de ceară,Se îmbogățesc cu o ultimă întruchipare a ta.Îndepărtată, încetând să doară,Ca o statuie de ceară, ori poate de nea..Altă dată la moartea unei iubiriInima mi se umplea de un vid răcorosPăream un țărm uitat de aripile subțiri ale ultimului albatros,Un lut amar, prădat de diamante..Vocea se spargea în cioburi de … Citește mai mult

Tudor Urea – Ochii Tăi

de

Ochii tăi albaștri ca de safirMă fac să respir iarIubirea, care mă face să tresarDe bucurie când te văd..Mă uit în ochii tăi,Văzând cum marea se năpustește din tine.Ce face să mă scufund în Abis,Ca frumoasa Atlantida, în neant.Ochii tăi, sunt poarta de ieșire..Din Infernul lui Dantes,Ce-și caută iubirea BeatricesRapită de Întuneric.Ochii tăi,Neprețuiți..Îmi înlocuiesc plumbul … Citește mai mult

Ion Pillat – Thule

de

Prin cleștarul apei limpezi, când amurgul o desfide,Cresc din adâncimea umbrei turle nalte de mărgean.Un oraș-nălucă doarme ancorat în oceanPe limanul madreporic al apusei Atlantide.Sub eflorescența algei cu mișcare de reptil,Reapare amăgirea unui Thule singuratic:Thule, unde visul nordic adumbrise visul atic,Când Tristan visa alături de Endimion copil.Ce pescuitor de doruri scufundate și de scule,Renăscut din … Citește mai mult

Ana Blandiana – Ceas de Nisip

de

Nici bine, nici rău,Numai alge și pești,Numai scoici fericiteFerecate în sine,Și ca o dovadăCă nimic nu se pierde,Triumfale nisipuriCurgând din ruine.Și bine și rău,Și mare și timp,Și versuri înscrisePe plaje aride,Când tot universulE-o clepsidră întoarsăPrin care se scurgÎnspre cer Atlantide.AscundăÎn giulgiurile albăstriiCorăbiile moarteȘi sepiile vii.

Adrian Păunescu – Implozia Națională XIV

de

Ochelarii demnitarilor români n-au ștergătoare deParbriz. Și pe ei se amestecă violent propria lorTranspirație, de groaza a ceea ce fac și se fac a nuFace, și ceața politică răsărind deliberat, din toateMalaxoarele trădării. Patrie murindă, ți-am mai spusCândva, în socialism, că tu ești Atlantida noastră șiCă ne scufundăm negând că ne scufundăm și pedepsimPe toți … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Implozia Națională XVI

de

Am arătat că „Marile porturi lansează defecte laApă, ateliere cu meșteri pricepuți defectează nuanțat șiRiguros toate mașinările Atlantidei” și nu mi-a fost ușorSă vă povestesc despre „Drapelele bazonate în toateCulorile, după ce fel de steag au purtat alternativCroitorii care ne-au ocupat croitoria” și dacă nu măCredeți, vă rog să citiți ceea ce am apucat să … Citește mai mult