Lungi stoluri grăbite țin calea spre Nord;
Trist ele țipă.
Departe, amurgul azvârle-n fiord
Aur o clipă.
Pătate de umbră, dorm apele verzi,
Moarte pe mare.
Cu ochii nostalgici de-a pururea pierzi
Țărmul din zare.
De zile lăsat-am valul nomad
Tot să ne ducă –
Azi de zăpadă umbrită de brad,
Dor ne apucă.
Și buciumul nostru își aruncă păgân
Glasul pe unde..
Doar țipăt de păsări, pe noapte stăpân,
Jalnic răspunde.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de melancolie și nostalgie, evocat de imagini ale naturii și ale unei călătorii spre nord. Vorbitorul își exprimă dorul de un loc pierdut, accentuat de sunetele naturii și de amintiri.