stoluri

Lungi stoluri grăbite țin calea spre Nord;Trist ele țipă.Departe, amurgul azvârle-n fiordAur o clipă. Pătate de umbră, dorm apele verzi,Moarte pe mare.Cu ochii nostalgici de-a pururea pierziȚărmul din zare. De zile lăsat-am valul nomadTot să ne ducă –Azi de zăpadă umbrită de brad,Dor ne apucă. Și buciumul nostru își aruncă păgânGlasul pe unde..Doar țipăt de … Citește mai mult