Un duh sângerând
S-a urcat pe scenă și-a zis:
Eu sunt cuvântul
Punctul alb al Gândului dintâi
Cuvântul ce spune adevărul gol și pur
Ce dă nume la lucruri și la ființe
Cântă roadele pământului
Și frumusețea sufletului
Apoi a pus mâna pe putere
Și-a început să-și laude splendorile
Să fardeze realitatea
Să vopsească adevărul
Și estetica a devenit cosmetică
Cuvinte pictate
În cărți colorate
Adevăratul cuvânt zace în exil.
Sensul versurilor
The poem explores the corruption of language and truth. It contrasts the original, pure word with its later manipulation for power and cosmetic purposes, ultimately leading to the exile of genuine meaning.