Ești peștera vie, mirarea,
vânatul care se coace la focul meu ud
sau din toate acestea – numai umbra, numai disperarea
ce-n marele văzduh o aud.
Din gușterii ochilor scunzi,
dacă umbli-n deznădejde și frig,
zbor dedesubtul meu și mă strig –
fiindcă nu știu ce moarte ascunzi.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde legate de moarte, disperare și mister. Naratorul se confruntă cu o realitate incertă, căutând sens într-o lume plină de umbre și necunoscut.