Oceanul va pleca într-o barcă.
N-a mai trecut
prin oglindă nicio femeie.
Câinii din fiord
pe care-l acoperă gândacii..
N-o să mai treacă
prin timp, niciun semn.
Cer căzut.
Ridi pagliacci
O seară sumar scandinavă.
Pisici de mătase.
Plouă pe case
și pe trecut.
Nord.
Mă abțin. Mă îndemn.
Prilej care n-o să se mai întoarcă.
Azi taina se încheie
la singurul ei nasture rupt
și fărâmicios.
Bucătarii mestecă-n otravă
ca-ntr-un sos.
Dedesubt
e o băltoacă..
Deasupra – un lemn.
Barcă, parcă.
Sau câteva case
leoarcă.
De prisos.
Aceleași cuvinte.
Greață.
Bucătarii mestecă, mestecă, mestecă-nainte,
buimaci.
Patruzecișinouădemiidegândaci.
Intră în sânge o cracă
de venin și untdelemn.
Ies din golf două vase..
Aceleași acoperișuri în ceață.
Câinele și pisica.
N-a mai trecut prin oglindă mintea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și dezolare, folosind imagini simbolice puternice. Trecutul și prezentul se amestecă într-un peisaj sumbru, sugerând o pierdere a sensului și o reflecție asupra efemerității.