Giuseppe Ungaretti – Frați
Din ce regiment sunteți,fraților?Vorbă tremurătoareîn noapte.Frunză abia născută.În văzduhul de suferințăinvoluntara revoltăa omului prezent față cufragilitatea sa.Frați
Versuri corectate și adnotate
Din ce regiment sunteți,fraților?Vorbă tremurătoareîn noapte.Frunză abia născută.În văzduhul de suferințăinvoluntara revoltăa omului prezent față cufragilitatea sa.Frați
Hoinăream prin văzduh și strigam.În primejdie fiind să mă ciocnesc cu fericirea.Am ridicat o piatră și am țintit departe.Soarta prevestită de Soare.Se făcea că nu mă vede.Atunci pasărea copilei luă o fărâmitură de mareși se înălță.
Ploaia a și sosit la noi,răscolește văzduhul tăcut.Rândunele-nfioară stinsele apeale măruntelor lacuri lombarde,zboară ca pescărușii zvâcnind după pești;peste gardul livezilor fânul își poartă mireasma.Încă un an s-a stins arzând,fără o plângere, fără un strigătcare să-nvingă o zi pe negândite.
Din ce regiment sunteți,fraților?Vorbă cutremurătoareîn noapte.Frunză abia mijită.În văzduhul zbuciumatinvoluntara revoltăa omului ce-și constatăfragilitatea.Fraților
Mă plimb călare pe câmpÎi las calului liber frâul.Privesc meiul lapițar și secara,Privesc și grâul..Iepuri, șopârle, lăcusteȘi-o ciocârlie, sus în văzduh.Florile și-au ridicat fustele îngusteȘi-au rămas cu genunchii goiÎn zăduf..Până acum totul era calmFurtuna s-a apucat cerul să cearnă.Și împăratul și sluga luiTot o tigvă lasă-n urmă.Mă plimb călare pe câmpÎi las calului liber frâuluiPrivesc … Citește mai mult
O pasăre e o sămânță cu aripiînsă ea nu este iubită de pământea încolțește numai desfoindu-șifoile-n văzduhurile arate de vânt.
Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căilePrin văzduh, iar vântul mi-i trup.Am privit la Doamna Vieții,Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele.Verde și cenușiu îi e straiulDus de vânt.Eu, chiar eu, sunt cel ce știe căilePrin văzduh, iar vântul mi-i trup.Manus animam pinxit,Condeiul meu în mână-l amSă scriu cuvântul nimerit.Iar glasu-mi nalțe cuvântul … Citește mai mult
– Vă salută, domnule.– Nu pe mine, somnule.– Cucuveaua, domnule.– Nu pe mine, somnule.– Cine sunteți, domnule?– Cucuveaua, somnule.– Cer iertare, domnule.– Cere totul, somnule.– Vreți și restul, domnule?– Vreau neantul, somnule.– Agonia, domnule?– Sincronia, somnule.– Unde sunteți, domnule?– Pretutindeni, somnule.– Ca trecutul, domnule?– Ca văzduhul, somnule.
E încă timp de floriE încă loc de dezastreE încă reflux de păsăriE încă minus de văzduh.E încă numele celuilalt.Litere cu picioare desecântă ca un țipăt.Cuvântul e o mașină infernală.
Rănit și cicatrizat aiurea, văzduhul.Cruste. Sau norii cojindu-se întorcpe dos cerul. Zboară prin aersaltimbanci cu capetele-n jos, cu picioareleîn sus ca praștia. Dintr-un călcâi de copilizvorăște marea.Din mare a izvorât mitologia.Orizontale și verticale corăbiiumplu spațiul dintre vocale și valuri.Limbajul deosebirii.S-au prelins trandafirii până sub timp.