Versuri corectate și adnotate
Iese-n codrii firul ierbii,Urcă neica-n drum cu cerbii,Urcă neica-n poienițăCu turma de mioriță.Crește-n codrii frunza, crește,Neica din caval doineșteCântecelul doruluiLa umbrița fagului.Iese-n codrii firul ierbii,Urcă neica-n pas cu cerbii,Cu cerbii și căprioareȘi cu turma de mioare.Urcă neica și doinește,La mândruța lui gândește,Cântă doine din cavalSă-l audă de pe deal.Refren:Tare mi-s dragiCodrii de fagi,Plaiul în zori,Câmpul … Citește mai mult
Da, tuturor li-i greu,Dar când a fost uşor?Nimeni nu mai ţine minte, tu lu’ mama lor.Ei vor să nu dansăm hora,Să-şi pună pofta-n cui,Noi nu suntem a nimănui.Avem portretul lui bunelu pe perete,Istoriile ce le spunea pe sub mustăţi, de pe cuptor.Suntem necunoscuţi, dar liber ca un sticlete.Şi iată aşa, ne bucurăm în ciuda lor.În … Citește mai mult
Foaie verde salbă moale,Vine toamna călătoare,S-au pălit codrii pe poaleȘi tufanii pe vârfoare.Cobor turmele la valeȘi rămân stânele goale,Rămân stâni făr’ de stăpâni,Strunguțe făr’ de oițe.Și să vezi pe OcheșicaCum îi sună clopoțica,Și să vezi pe BucălaiaCum îi sună acioaia.Codre, nu te lăudaCă ții frunza și iarna,Dar acum pălești pe poaleȘi rămân stânele goale.
De când mama m-a făcutPe sub codrii am crescut,Tot pe drumurile bătuteDupă turma cu oi multe,Toată ziua cu mioareTot cântând doine de jale,Toată ziua lângă oiCântând doine de la noi.Niciun dor nu merge iuteCa de la cioban din munte,Că ciobanul de la oiÎși cântă dorul pe foiȘi-l dă la ape în caleSă vină din munți … Citește mai mult
Ai cui sunt codrii am aflat,Chiar dacă are casa-n sat;Că m-am oprit el nu va ştiSă-i văd că-n nea s-au îmbrăcat. Căluţului îi pare-n vanSă ne oprim fără vreun hanÎntre copaci şi lacul tristÎn seara neagră dintr-un an. Şi dă din cap întrebătorE o greşeală sau cobor?Se-aude numai vântul linŞi fulgii moi ce cad uşor. … Citește mai mult
Adâncii codri poartă-mpărăteșteargintăria zorilor pe mâiniși răsăritul, încolțit de câini,ca un mistreț rănit se prăbușește.Lung, sună-n ev moldava vânătoaredin cornul băltărețului amar.Izvoarele, ca niște cerbi fugari,sar peste stânci și tremură în soare.În strai de aur, crăngile se-nchinăși stâncile-și scot cușmele de fir.Vremea, țintită-n frunte, drept la mir,se clatină cu geamăt de jivină.Miresmele de zmeură și … Citește mai mult
Aceste mări și fluvii și oceane,zbătute-n văgăunile amare,sunt lacrimile lumii seculare,pe hărțile durerilor umane.Și acești munți în aspră-ncleștaresunt ne-mpliniri stratificate-n stane,grozavele granitului mormanepe inimi împietrite-n resemnare.Iar codrii-aceștia, în eternă trântăcu trăsnete și grindină și ploaie,sunt brațele-omenirii ce se-avântă,se zbuciumă și-o vreme se-ncovoaie,ca să-și ridice iar din lupta sfântăîmpărăția crengile vâlvoaie.
Alunec cu gândul, cu visul prin munții BucovineiÎncă mai sunt cerb sălbatic, puternic și nebunPe tine te duc cu mine, mireasma aglicineiCând iarăși sunt cerb sălbatic, puternic și nebunȘi-alunec cu gândul, cu visul prin munții Bucovinei.Pe tine te duc, iubito, în vastele mele spațiiÎn codrii uriași de fag și de gorunSub roua eternă a marilor … Citește mai mult
În toamna peste codrii ajunsăși printre suriipilaștri ai serii plutește o singură frunză:întârziată umbră a pădurii.Cetatea-i departe acum,dar prin rarele cețitot mai vibrează bolțile de fumprin aerul lustruit de săgeți.Pleoapele apelor s-au desfăcutși-n miezul merelor, umed,audcum suie, spirale de sunet.Iată fereastra, iată cărțile cafenii,pe-o masă, pălăria pare-un cuibar de aștri,și iată slovele tremurate de făclii,ale … Citește mai mult
Ziua fiind pe terminateNoaptea o alunga departeCu-ale ei cohorte,Zeci de umbre negre.Urșii, cei din codrii negri,Râșii, umbre iuți pe ramuri,Bufnițe, vestitorii nopții,Corbii, negre flamuri. (hei-hei).Se adunauȘi jocul începeauMunți cutremurauApe tulburau.Umbre-n noapte se-ngropau,Licuricii se-ascundeau,Râuri ape retrăgeau,Codrii poarta închideau.Ziua fiind pe terminateNoaptea o alunga departeCu-ale ei cohorte,Zeci de umbre negre.Urșii, cei din codrii negri,Râșii, umbre iuți pe … Citește mai mult