Tu ai sânii păroși ca fumul
Picioarele tale-s ca movilele
De ciulini ai Dobrogei
Gorgone arzând milenar soare
Prin care aleargă ura și mestecă vântul
Și nu mai dau de mădularele
Lor semințele misterului.
Când aiurează ploaia când frigul
Acoperă literele tuturor vârstelor lumii
Din mâna ta picură
Coacăze roșii midii prevestitoare
Țipete bifurcând văzduhul complicându-l
Cu struguri
Lutul ființei tale mișună de prilejuri
Și de popândăii care aud cum se lasă ceața și curge sângele
Cum au ruginit armele și cum s-au stins corăbiile
Marilor ambiții
Dar popândăii au rămas
Rotocoale de păsări îți desenează
Fructul magic burdufele
De-ntuneric și de fapte cu care
Se-mpletesc din totdeauna vrăjitorește
Și asediații și asediatorii
Năvoade grele dorm în brațele tale
Tu ai umerii calzi ca explozile
Tu ai carnea tăcută
Și trecutul pământiu
Și oasele în formă de sanie
Ori de leagăn
Și sânii păroși ca fumul.
Ființa ta mișună de prevestiri
Sensul versurilor
Piesa explorează o conexiune profundă cu natura și cu elementele primordiale. Folosește imagini puternice și simbolice pentru a sugera o stare de prevestire și mister legată de ființă.