Luasem cu mine un copac să ne plimbăm
luasem o pasăre să facă diezi
am văzut de la ce cai erau potcoavele căzute
am avut o mie de brațe ca Briareu
eram Pilat din Pont și mă spălam pe toate mâinile
de câte ori se tăcea mai departe
conștiința lua chip de răspântie
erau vite și proverbe
eu eram singur
copacul acesta va tulbura lumea
să ne grăbim să coborâm sub pământ
viscolea cu adevăr
eu eram singur
terori extaze elevații
lasă că o să murim noi lasă că o să înviem noi
un nisip leneș încălzea cântecele
apa se alinta în bonețelele zeilor
lasă că o să murim noi
femeile arborii și stelele de deasupra creștetelor
au văzut de la ce cai erau potcoavele căzute
dar
ca și când nu m-ar avea
ca și când n-ar fi avut pași
țineau o dietă a tăcerii
eu eram singur
și degeaba mă spălam pe toate mâinile
că viitorul a luat forma ruinelor mele.
Eram Pilat din Pont și-am avut o mie de brațe.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și alienare, folosind imagini puternice din natură și referințe biblice. Vorbitorul se simte izolat și copleșit de viitor, care apare sub forma ruinelor trecutului.