Timpul rămâne în ciur
Zarea rămâne în plop
Drumu-și pierde pământul
Voi fi un nor de care-și bate joc vântul
Sângele-i bocnă și sur
Grâu-a fost la Esop
Esop ulițarnic prin cer
Ô les nuits bleues de l′hiver
Et moi d′une idiote tendresse!
Dădea drumul dobitoacelor prin proverbe
Orizontul s-a dres
Cânta Euterpe
Monoton monoton
Et toi d′une tendre tristesse
Parmi les arbres d′automne
Parmi les promesses
Timpul rămâne-n strecurătoare
Plopul în zare
Nu va fi nici un cules
Nici un care
Sensul versurilor
The song reflects on the passage of time and the ephemeral nature of life. It uses natural imagery and philosophical references to convey a sense of melancholy and resignation.