Umbă prin pod îngerii-n cârji, amiaza de-a bușile.
Ca-n cântecul înecului
Fachirii înțeapă cu simboluri păpușile.
Sânge și ceară se-ncheagă pe sfeșnic.
Litere… litere… nuanțe ale eșecului,
grădini altădată grele de rod.
Câte culori acum șterse și mute,
câte sute –
voi obrajii apei! Tu exod
veșnic.
Sensul versurilor
The song evokes a sense of decay and loss, using symbolic imagery of angels, shadows, and fading colors to represent the transience of life and the inevitability of failure. It speaks to a feeling of eternal exile and the fading of past beauty.