charon

Magda Isanos – Plină de Bucurie M-am Deșteptat

de

Plină de bucurie m-am deșteptat:Mai am o zi.Am scris poemele mele de lângă moarte,Răcoarea tărâmului necunoscut mă bătea în față,Eu socoteam: mai am o dimineață,Și scriam mai departe.Oamenii se ucideau între ei,Uitând frumusețea dintâiA lumii, și legea iubirii,Prea simplă, o știau trandafiriiȘi câinii mereu credincioși.Mă bate în față răcoarea morții,S-au fost deschis canaturile porții,Vad întunericul.Vaslește, … Citește mai mult

Ion Caraion – Charon – III

de

Rănit și cicatrizat aiurea, văzduhulCruste. Sau norii cojindu-se întorcpe dos cerul. Zboară prin aersaltimbanci cu capetele-n jos, cu picioareleîn sus ca praștia. Dintr-un călcâi de copilizvorăște marea.Din mare a izvorât mitologia.Orizontale și verticale corăbiiumplu spațiul dintre vocale și valuri,Limbajul deosebirii,S-au prelins trandafirii până sub timp.

Ion Caraion – Charon – VIII

de

N-am venit să stau, am venit să plecEu stau numai în mersRareori cumpăr, nu-mi place să vândSălașul meu secE plin cu de toate, ca un versCare nu se mai termină, ca o cinăDe taină pierdută… Nu ram, nu rădăcină –O plămadă, un aluat, un gândCare mă precede și mă urmează.Din munții voștri am făcut o … Citește mai mult

Ion Caraion – Charon – VI

de

Poate arborii și păsările,poate lucrurile,noi nu suntem liberi.Poate arborii și păsările,ca pe-un scaun în alt scaunmi-așez înlăuntrul oaselortrupul ca-ntr-o valiză,înlăuntrul trupului –urme întrebuințare n-au.E carnetul fără nicio paginăal amneziei care începe.

Ion Caraion – Charon – IX

de

Vântul se strecoară printre case șerpeștemușcă sau are cleștecu care strânge, farmă și strâmbădrumuri, munți, meterezeca o duminică amânată, ca o sâmbătăîn care vin să te-aresteze.Împrăștie ici-acolo dar treze,ultimele zdrențe de curcubeu –ultimul bufon care a avut cuvântul.Aș vrea să pot să nu mai fiu eu.Se strecoară prin oase vântul.