Picuri de ploaie pe acoperișurile vilegiaturii.
O casă încuiată. Înăuntru, un bărbat se dezbracă,
se aude scârțâitul patului, pantofii căzând,
o farfurie spărgându-se în bucătărie.
Apoi, peste leandrii prăfuiți, lunecă umbra unui tren,
asemenea unei uși care se închide cu discreție
ca să nu vedem cine trece prin coridor.
În odaia cealaltă, stă singurătatea cu o carte groasă
și toată lumina concentrată în paharul plin până
la jumătate cu apă.
Cineva încearcă să găurească oglinda cu degetul.
Stropii de ploaie contenira.
Pe țărm se instalară aparate fotografice.
Instantanee, amintiri, hărțuieli
și, mai ales, îndărătnicia de a voi să găurești oglinda,
pentru a privi dincolo, fără ca imaginea ta
să-ți bareze priveliștea.
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa explorează tema singurătății și a introspecției, folosind imagini puternice și simbolice. Personajul principal se confruntă cu dorința de a depăși barierele auto-impuse pentru a vedea dincolo de propria imagine.