Cât de tăcut se schimbă anotimpurile. Se înnoptează la nesfârșit.
O bancă de răchită stă singură, uitată sub arbori
în umezeala străvezie și aburii ce urcă din pământ.
Nu-i vorba de tristețe; nici de așteptare măcar; nimic.
O mișcare încremenită se întinde spre ieri și spre mâine.
Broasca țestoasă e piatră printre ierburi;
peste puțin se mișcă –
blând neprevăzut, tainică complicitate, o fericire.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor
Sensul versurilor
Piesa descrie trecerea tăcută a anotimpurilor și o stare de contemplare profundă asupra naturii și timpului. Este o meditație asupra liniștii și a schimbărilor subtile care ne înconjoară, sugerând o acceptare senină a ritmului natural al vieții.