Visează zveltul nufăr
Din iazuri, temător.
Iar luna îi răspunde
Cu luminosu-i dor.
Când nufărul se-apleacă
Sfielnic, către iaz,
Zărește adânc în unde
Al lunii palid obraz.
Sensul versurilor
Piesa descrie un nufăr visător într-un iaz, care interacționează cu luna. Este o imagine poetică a naturii și a dorinței.