Două fete poartă salbă,
Una-i neagră, alta-i albă.
Ne-ncetat se tot alungă,
Dar nu pot să se ajungă.
Sensul versurilor
Piesa descrie dualitatea inerentă a existenței, reprezentată prin ziua și noaptea, două entități distincte, dar inseparabile. Ele se urmăresc constant, simbolizând ciclul nesfârșit al vieții și echilibrul dintre contrarii.