Versuri corectate și adnotate
Știu. Perna taArde ca o roată de torturăPe care au umplut-o de cu searăCălăii somnului nostruCu piroane aprinseLa focuri de ruguri;Însă tu dormi.Dormi.Cu toate că te ochesc– În poziția de „foc” –Două plutoane de trăgaciDouă plutoane de coșmaruri;Tu dormi.Dormi. Iată…La marginea orizontuluiSe întrevăd crăpăturileSoarelui ce doarmeÎn zidurile nopții;Tu dormi.Dormi,Și pe străzile orașuluiTrec alergând în galopColoanele … Citește mai mult
Toată ziua –dar nu suficient de lungă pentru ciocanul,cântând, cântând.
Și dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văzDesigur că la noapte un tei o să visez,Iar dacă de cu ziuă eu întâlnesc un teiÎn somnu-mi toată noaptea te uiți în ochii mei.
Un vers și… numai ziua.Fratele umblă desculțprintre cioburidin frazele sparteal greului spus,el umblă de parcăpe tălpi poartă blanapoemului veșnicneprins în cuvinte.Dar calcă din ziuăîn ziuăși iar….Noapteae pauza dintre cuvinte!
Tic-tac, tic-tac,Ziua, noaptea, eu nu tac.Mititel, îmi pare bine,Se ia lumea după mine.
Două fete poartă salbă,Una-i neagră, alta-i albă.Ne-ncetat se tot alungă,Dar nu pot să se ajungă.
Lasă-mă să nu risipesc visul perfectlângă aurorala pată,din ziuă noaptea îmi rânduiescși asta nu se gată.
În zorii albi, senină dimineață,Tu-mi pari o fată mândră de la țară,Venită la oraș întâia oară,Cu gând curat și rumenă la față.Te prinde însă-n blestemata-i gheară,Te zbuciumă vârtejul de viață,Din mii de guri minciuna lui te-nvață,Stropindu-te cu tină și ocară.Insulte cad, batjocura te arde,La orice pas culegi o nouă vinăÎn rătăcirea ta pe bulevarde.Așa pe … Citește mai mult
Noaptea deschide-n taină florile,lăsând ca mulțumirilesă le primească Ziua.
Noapte mereu liniștită.Ziua se duce și vine.Noaptea moartă și înaltă.Ziua cu o aripă.Noaptea peste oglinzi.Ziua sub vânturi.