Zămislită ești, fetică,
Dintr-un fir de levănțică,
Dintr-un colț de lună nouă
Dintr-o lacrimă de rouă.
Dintr-un bob de fragă coaptă
Dintr-un scâncet, dintr-o șoaptă.
Dintr-o singură vocală,
Dintr-un zimț de cicăleală.
Dintr-un picur roș de vin,
Dintr-un strop și de pelin.
Dintr-un fulg topit de nea…
Și încapi în palma mea.
Dar nu spun la nimenea
Ce duc eu în palma mea.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o ființă delicată și prețioasă, creată din elemente ale naturii și păstrată ca un secret intim. Metaforele sugerează fragilitate și o valoare ascunsă.