Grigore Vieru – Draga Mea

Zămislită ești, fetică,Dintr-un fir de levănțică,Dintr-un colț de lună nouăDintr-o lacrimă de rouă.Dintr-un bob de fragă coaptăDintr-un scâncet, dintr-o șoaptă.Dintr-o singură vocală,Dintr-un zimț de cicăleală.Dintr-un picur roș de vin,Dintr-un strop și de pelin.Dintr-un fulg topit de nea…Și încapi în palma mea.Dar nu spun la nimeneaCe duc eu în palma mea.