Te-ai dezbrăcat de noapte
ca de cămașă,
ah, creangă de măr!
Tremură degetele vântului
pe sânii tari
ai merelor tale.
Pe aer culcată,
cu plete umede, verzi,
numai mireasmă.
El, trunchiului smulge-te-ar
și-n pădure duce-te-ar,
ah, creangă de măr!
Sensul versurilor
Piesa descrie o imagine poetică a naturii, folosind metafora crengii de măr pentru a evoca sentimente de transformare și iubire. Versurile sugerează o legătură profundă între elementele naturii și emoțiile umane.