Merg eu dimineața, în frunte,
Cu spicele albe în brațe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urmă
Cu spicele roșii în brațe
Ale sângelui meu –
Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.
Și toți suntem luminați
De-o bucurie neînțeleasă.
Sensul versurilor
The poem explores the cyclical nature of life, love, and death. It uses powerful imagery of wheat and blood to represent the different stages and emotions associated with these experiences, ultimately suggesting a sense of inexplicable joy amidst the inevitable.