Versuri corectate și adnotate
Compune un vers ca pe-o scrisoareCe-o scrii iubitei prima dată,Scrie nebun să simți că doareCuvântul ce îi dai răsplată.Scrie de parcă mâine moarteaTe va cuprinde-n hăul eiCerându-ți din cuvinte parteaCea ultimă, cu care-nchei.Scrie trecutul și prezentulDe parcă n-ai mai fi-n curând,De parc-ai scrie testamentulUrmașilor ce stau la rând.Scrie nebun, cu frenezie,Ba aprig, ba mai ușurel:Așa … Citește mai mult
Scriu din interiorul unei pietre gonflabile.Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers
La curtea mea hrănit-am orătenii,cocoși ca aurora borealăhulubi de aur și păuni de galăcă-mi pizmuiau minunea lor curtenii.Iar argățimea mea voievodalăpăzea – să nu mi-l fure pământenii –un cal de foc cu aripi de milenii,cu șa de fir și coamă grea de smoală.Nu lotrii-mi jefuiră păsăretul,eu însumi, prea sătul de frumusețe,l-am sugrumat și jumulit cu-ncetul.Smulgându-mi … Citește mai mult
Merg eu dimineața, în frunte,Cu spicele albe în brațeAle părului mamei.Mergi tu după mine, iubito,Cu spicul fierbinte la pieptAl lacrimii tale.Vine moartea din urmăCu spicele roșii în brațeAle sângelui meu –Ea care nimic niciodatăNu înapoiază.Și toți suntem luminațiDe-o bucurie neînțeleasă.
Eu știu că duritatea gândirii în ideinu stă într-o înjurătură,nici în scârbosul spus al vorbei.Mi-e foarte greu să scutur de pe minecuvintele obscene,mi-e foarte greu să scutur de pe minecuțitul care-l scot din mine ca să-l bag în tine!Mi-e scârbă de ideilepe care eu le-aș rupe ca surcelele,pe care Onan cel răzbunător la vremea luile-a … Citește mai mult
Mi-aduc aminte că mama mea tocmai făcea niște bulion într-un cazan mare de tuci pe care, mai înainte, niște țigani scumpi care veniseră la noi pe stradă îl cositoriseră folosind taina tipirigului, un fel de chimicală stranie, de epocă și migratoare. Mi-aduc aminte că i-am zis mamei că de ce scoate miezul bun și verzuliu … Citește mai mult
Îmi învățam cuvintele să iubească,le arătam inimaşi nu mă lăsam până când silabele lornu începeau să bată.Le arătam arboriişi pe cele care nu vroiau să foşneascăle spânzuram fără milă, de ramuri.Până la urmă, cuvinteleau trebuit să semene cu mineşi cu lumea.Apoim-am luat pe mine însumi,m-am sprijinit de cele două maluriale fluviului,ca să le-arăt un pod,între … Citește mai mult
Acum, în fine, când mai sunt spre nu mai sunt,abia acum am dreptul să vă mintşi să vă spun despre cuvânt că e cuvântşi ce presimt chiar simt.Abia acum o să mă credeţicând sunt înspre nu suntcă viaţa mea a fost mormântiar moartea mea o tinereţe.Abia acum o să mă credeţiîn fine când am reuşit … Citește mai mult
Înalță-te, poete, păstrând cu tine lestul!La-nsingurări de noapte, fii comandant vegherii!Îmbrățișarea lumii, privirile și gestul,Cu-asprimea unui Hades, supune-le trierii.Să cânți suflarea vie, lucire de oglindă,Nu lenta pleșuvie-a cununilor de laur.Năvod aruncă-ți viața și inima, să prindăDin crișuri de imagini, poeme, pești de aur!