Înverșunatul pământ, înfricoșătoarea mare
Mă țin rupt de mormântul
Unde acum putrezește
Sărmanul trup…
Nu contează… aud parcă tot mai limpede
Vocea din suflet
Pe care nu știam să o apăr aici…
Mă izolează, ca o sărbătoare, mereu prietenoasă,
Cu fiece minut,
În secretul ei simplu…
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de izolare și reflecție asupra morții și a efemerității vieții. Naratorul se simte rupt de lume și contemplă vocea interioară pe care nu a reușit să o protejeze.