Se retrage mlădioasă întinderea de apă.
În urnele ei soarele
Într-ascuns se scaldă.
O roșeață ușoară apare.
Și petrece neașteptat peste sâni
Marea blândețe a ochilor.
Umbra din adâncuri a stâncilor moare.
Dulce împlinire a șoldurilor vioaie,
Adevărata iubire e liniște aprinsă,
Și mă bucur de ea revărsată cum e
Peste aripa de alabastru
A dimineții neclintite.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de liniște și contemplare în Liguria, unde frumusețea naturii și a iubirii se împletesc. Este un omagiu adus stării de pace interioară și bucuriei simple de a exista.