Inima a risipit licuricii
s-a aprins și stins
din verde în verde
am silabisit.
Cu mâinile mele plăsmuiesc solul
difuz de greieri
îmi modulez
o
inimă la fel
de supusă.
Mă iubește nu mă iubește
m-am smălțuit
cu margarete
m-am înrădăcinat
în pământul putred
am crescut
ca o ciupercă
pe tulpina strâmbă
m-am cules
din tufa
de mărăcini.
Azi
ca Isonzo
în asfaltul albastru
mă fixez
în cenușa prundișului
deschisă spre soare
și mă prefac
în zbor de nori.
Pe deplin în sfârșit
neînfrânata
înspăimântata ființă obișnuită
nu mai bate timpul cu inima
nu are timp și loc
e fericită.
Am pe buze
sărutul de de marmură
Sensul versurilor
The poem explores themes of destruction and rebirth, portraying a journey of transformation and resilience. The speaker finds peace and happiness through embracing change and accepting their true self, symbolized by nature and metamorphosis.