De voi, gânditori înainte de vreme,
Prea repede
Toată lumina deșartă fu băută,
Frumoși ochi, sătui în închisele pleoape,
De-acum fără apăsare,
În voi nemuritoare
Sunt cele cărora, cu imature îndoieli,
Mutările le-ați însoțit arzând,
Acum caută pace
Și adânc în tăcerea voastră scurtă
Se depun,
Lucruri consumate:
Embleme pentru veșnicie, nume,
Evocări…
Sensul versurilor
Piesa este o meditație melancolică asupra memoriei și a trecerii timpului, evocând amintirea unei persoane dragi, probabil decedată. Versurile explorează ideea de nemurire prin amintire și impactul pe care l-a avut persoana respectivă.