Așa cum mă-nvățară mai vechii și mult vechii,
muiericele glasuri când îmi doboară grechii
mi-astup cu ceară scoicile, două-ale urechii,
pereche doar cu luna, altfel dușman perechii.
De un catarg, la prova, mă las legat în rafii
și goalele sirene cu pâcle dulci, de sta fii
în carne-mi toarnă unghii, ca în arginți, zarafii
dar sângele îmi urlă în trup: fii surd, așa fii!
S-ar tăvăli-ntre cipreși și-n coșuri mari cu pești
cu solzi încă-n vibrare sărmanu-mi trunchi și-acești
bărbați albind sub pulpă năvoadelor cerești.
Pot să-i întorc din pofte, cu caste prevestiri,
spre cele ce ne-așteaptă mișcând lopeți subțiri,
la țărmul de departe al Singurei iubiri
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta lui Ulise cu ispitele sirenelor, sacrificiul personal și efortul de a-și menține echipajul pe drumul cel bun. El se leagă de catarg și își astupă urechile pentru a rezista cântecului ademenitor, simbolizând conflictul dintre dorință și datorie.