Când îmi curge pe umeri cămașa de zale
se coclesc fluturii rochiei tale,
cu lampa, cu albul din aripi o sting,
degetele înfrigurate se-mpiedică
de puful de piersică.
Rămâi.
Fără cuvinte.
Totu-i spus, rămâi cu ochii într-un blând apus, pe roți de sunet, pacea să-i cutreieri
Tăcerea e o scriere cu greieri
Sensul versurilor
Piesa explorează un moment intim și fragil, unde tăcerea devine un limbaj profund. Vorbitorul invită la o prezență liniștită și contemplativă, sugerând că tot ce trebuie spus a fost deja comunicat prin emoții și gesturi subtile.