Gheorghe Tomozei – Tăceri
Când îmi curge pe umeri cămașa de zalese coclesc fluturii rochiei tale,cu lampa, cu albul din aripi o sting,degetele înfrigurate se-mpiedicăde puful de piersică. Rămâi.Fără cuvinte.Totu-i spus, rămâi cu ochii într-un blând apus, pe roți de sunet, pacea să-i cutreieriTăcerea e o scriere cu greieri