taceri

Miguel Hernandez – Iubirea Urca Între Noi Din Tăceri

de

Iubirea urcă între noi din tăcerica luna-ntre doi palmierice nu se-mbrăţişară nicicând.În trupuri, lăuntricul freamăt vibrândspre cântec purta legănarea,dar fu sugrumat acel glas răguşit.Pe buze-mpietri nemişcarea.Un dor de cuprindere, dezlănţuit,lumini puse-n oasele-aprinse,dar braţele vrând să se-ntindă, -au muritîn braţele-ntinse.Iubirea şi luna trecu printre noimistuindu-ne trupurile-nsigurate.Ca două năluci ne căutăm amândoişi ne-ntâlnim în departe

Christian W Schenk – Urbe Urbană

de

Rușinea tăcerii se-ntrece cu pumniice-și bat rătăcirea-n tam-tamuri pe pieptulgorilei din parcul poeților beți.Cu tălpi stingherite de colburi urbanemai umblă o pată visând stropi de umbre.Geloasa lanternă cu roiuri de mușteasmuță lumina pe trei licurici.Poemul e gata, se scurge-n răspunsuride întrebări nespuse.Să-ntreb pulsul străzii unde-i cadențatârâitului din vers?!.Puterea a-nceput să încolțeascăîn Dumnezeul care crește-n mine.

Daniel Vişan-Dimitriu – Tăcerea Dintre Gratii

de

Am vrut, atunci când te-am eliberat,Să zbori acolo unde îţi doreai,Să nu îmi reproşezi că te-am legatDe inima-mi în care ai cântatCând mă iubeai. Ai dispărut în zările albastre,Iar cântul tău se-aude, acum, din cerCa un ecou al visurilor noastreCe se-mpletesc în dansuri printre astreÎn plin mister. Tu ai plecat – aşa a fost să … Citește mai mult

George Bacovia – Dies Irae

de

Dies irae.Cât de străin sunt de țara meaȘi nici un dor nu mi-a rămas –Gând rău și-ntunecatÎnchide al dreptății glas.Va fi târziu în ziua-aceea..Și bântuie în calea meaTăceri de vremi, sinistra foame!Sau cântece ce plâng mereu:– Grăbește nu mai aștepta!

Gheorghe Tomozei – Tăceri

de

Când îmi curge pe umeri cămașa de zalese coclesc fluturii rochiei tale,cu lampa, cu albul din aripi o sting,degetele înfrigurate se-mpiedicăde puful de piersică. Rămâi.Fără cuvinte.Totu-i spus, rămâi cu ochii într-un blând apus, pe roți de sunet, pacea să-i cutreieriTăcerea e o scriere cu greieri

Rolando Cardenas – Tăcerile

de

De multe ori, în casă nu se auzeadecât trosnitul lemnului din sobăși zgomotul vârtelniței, ritmat,în care se adâncea bunica.Toți reuniți și muțiprecum acei chemați solemn să dirijeze iarna,cu-o moleșeală ca nopțile visării,cu două vieți în urma-acelor ani:una, cu mii de arbori înălbițiși cealaltă, crescând tăcerea de acumcu vijelia din juru-acestei case.Trosnitul lemnului le devorează verbul,iar … Citește mai mult

George Țărnea – Elegia Tăcerilor

de

Când cerne vara prin livezimireasma dulce de caise,deși nu poți să mă mai vezi,te-aștept cu brațele deschise.Și cred, cu fiecare paspe care-l faci în depărtare,că dacă singură te las,tăcerea va striga mai tare.Respir sub meri de capul meutrăind o-nchipuită pace,dar sunt cu sufletul, mereu,în umbra celei care tace.Și nici nu pot să mă prefac,iubito, că … Citește mai mult