Giuseppe Ungaretti – Somnolența
Aceste spinări de munțis-au culcatîn bezna văilor.Nu mai e nimicîn afara unui țârâitde greieri care mă ajunge.Și se însoțeștecu neliniștea mea.
Versuri corectate și adnotate
Aceste spinări de munțis-au culcatîn bezna văilor.Nu mai e nimicîn afara unui țârâitde greieri care mă ajunge.Și se însoțeștecu neliniștea mea.
Ca pe-o mereu sporită pompă amizerieiprivesc obiectele –aceste cântece de lebădăale materiei.Le vădși deplângându-lemă derobez.Și pentru ce mi-aș spargecreierii?Asemenea timpului obezmă tolănesc pe-o rână.Ascult mai bine greierii:transplantde ornice-ale frenezieiîn țărână.
Greierii,acești spărgătoride grevăa nopții,mi-au recitattoate poeziile lorde dragostepână-n zori.Nici nu știucânda trecut noapteadintr-o parteîn altaa patului.Costel Zăgan, Ode gingașe
Greierii,acești spărgătoride grevăa nopții.Mi-au recitattoate poeziile lorde dragostepână-n zori.Nici nu știucânda trecut noapteadintr-o parteîn altaa patului.Costel Zăgan, Ode gingașe
Uscat e câmpul împrejurul meucu greieri prinși de febra toamneiși care-mbătrânindcântă deasupra oului lor negrucântă în gol și umplu golul lumiicu sfântul dor de izolareînstrăinându-se de mineatâta cât să nu mă doară tare.mă-nnebunește setea lorsunt mulți mai singuri și e lună nouăpresimt venind un rece stol de florica o părere de amenințarecă morții trec prin … Citește mai mult
Dacă ar trebui să dăm să dăm crezare subsolului ierbii în care cântau azi noapte doi greieri, viața prenatală ar fi foarte plăcută.
Sunet de greieri,Amurgul mă poartă-n cavou,Da’ roua dimineții mă naște din nou,Norocos din leagăn –Am crescut în prispa bunicii,Ultima casă săracă,Ultimul drum către spirit,Al nemuririi,Direcția firii,Pe calea iubirii.Am mânat carul cu boi,Am numărat plopii fără soț,Dar voi, niște roboți,Gândiți doar negoț.Ruptura de toți –Durere caldă,Mă retrag în lumea meaCând lumea ce tu mi-o oferi e … Citește mai mult
Greieri cântă în iarbă.Privighetori, în pădure.Ciocârlia, în înaltul cerului.Dar glasul leului se aude de departeŞi până departe înfioară pustiul.
Știi să-l auzi din, fără greieri, casă,pe greierele-literă cum saredin raftul cărților înșelătoare(dar nupțial ce l-a primit mireasă)Din amintire sângele-l asculțicum bate-ntr-alții povestindu-i fiul,auzi în cești cum pâlpâie târziulși pașii dragostei i-auzi, desculți?Aud desfoliindu-se oglinde,aud ceremonia ploii. Luxuriale urechii mele tresărinde.la muzici mișcând apele-n havuzuri,cu trupul meu în care-și au mormintecele mai vechi din stinsele … Citește mai mult
Când îmi curge pe umeri cămașa de zalese coclesc fluturii rochiei tale,cu lampa, cu albul din aripi o sting,degetele înfrigurate se-mpiedicăde puful de piersică. Rămâi.Fără cuvinte.Totu-i spus, rămâi cu ochii într-un blând apus, pe roți de sunet, pacea să-i cutreieriTăcerea e o scriere cu greieri