Știi să-l auzi din, fără greieri, casă,
pe greierele-literă cum sare
din raftul cărților înșelătoare
(dar nupțial ce l-a primit mireasă)
Din amintire sângele-l asculți
cum bate-ntr-alții povestindu-i fiul,
auzi în cești cum pâlpâie târziul
și pașii dragostei i-auzi, desculți?
Aud desfoliindu-se oglinde,
aud ceremonia ploii. Luxuri
ale urechii mele tresărinde.
la muzici mișcând apele-n havuzuri,
cu trupul meu în care-și au morminte
cele mai vechi din stinsele auzuri.
Sensul versurilor
Piesa explorează capacitatea de a auzi amintiri și senzații subtile din trecut, transformând sunetele obișnuite în experiențe profunde. Corpul devine un depozit al acestor auzuri stinse, iar ascultarea atentă dezvăluie frumusețea ascunsă în lucrurile simple.