Când naște perla să fii moașa (moșul)
deosebind perlița de perloi
și-apoi umplând cu luminare, coșul
cu dulci argintării și brume noi,
tocmește-te la urmă cu zaraful,
fă-ți unghiile, perlei crude, doici,
o schimbă pe rachiu și epitaful
ți-l scrie peste crupa unei scoici,
apoi fii, ploilor ce cad pe fructe, hoțul,
neguțător de faruri ce nu ard
până-ai s-ajungi să-ți împlinești negoțul
vânzându-ți umbra stearpă, unui gard,
învăluit în lut ca-n sarcofagii
pe care vinuri acre au gravat
ca pe un clopot scufundat, mesagii
și fii, sub smârcuri, clopotul crăpat
ce poate încă, glas dogit, să sune
din apa verde, putredele pânze,
pe-o navă cu catargele nebune.
stâlpi lungi de sare-ai lacrimii neplânse.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de predestinare printr-o serie de imagini simbolice și metaforice. Viața este văzută ca un negoț complex, cu pierderi și transformări inevitabile, culminând cu acceptarea unui destin scris.