Ninsoare, deci,
gramatică impusă
cu oase reci
în carnea mea supusă.
Vom spune că ne-am știut
totdeauna departe,
ca vasul unui sărut
fărâmițat către toarte
din care vinul a curs
în arâna amară,
o, ultim parcurs
al labei de fiară!
Peste ierbile moi,
peste inimi, pasul.
Din ce-am fost amândoi
rămâne doar glasul
acestei ninsori
sub ferestrele umede:
Mori, suflete, mori
și naște-te, suflete!
Sensul versurilor
Piesa explorează ciclul continuu al morții și renașterii sufletului, folosind metafora ninsorii pentru a ilustra o stare de melancolie și pierdere. Vorbește despre o iubire trecută și despre acceptarea inevitabilității schimbării și a finalurilor.