Moartea nu vine zâmbitoare,
deși au scris maeştrii morți
c-a fost văzută pe la porți
în mii de chipuri de fecioare.
Lucrează și ea că-i datoare
cu moartea propriei ei morți
și cu-mplinirea bunei sorți
a orice viață călătoare.
Deci moartea vine ca o vie
făptură neînduplecată
că în atâta veșnicie.
omul – ființă însemnată –
a cutezat murind să fie
când nu fusese niciodată.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura morții și a vieții, sugerând că moartea este o parte inevitabilă a existenței. Omul, prin faptul că moare, sfidează eternitatea, având curajul să existe efemer într-un univers vast și nemuritor.