Versuri corectate și adnotate
Acum, când șaptezeci de dealuri și șaptezeci de văi mirate adaugă la eternitate și miriadelor de valuriîncă un deal ce se va zbate până la moarte lângă maluri, tu faci să plângă mineraluri de nu mă afli în cetate.Voi fi bătrân cum nu se poatesă-ți fi imaginat vreodatăcând vom vorbi numai în șoaptestingeri la masa … Citește mai mult
Copil în gara mare,de unde răsare soarele pe oraș?Pricini de nepăsare adâncăascunde fenomenul,aici mai mult e noapte,adică nu se știe,tot pleacă și vin că noapteaabia deslușești cine și cum.Hai să aprindem focuri pe peron,să intre căldurăîn roțile pline de sloi;țânci în spinări,panere pline ce verdeață din sere,fete scurte și particulare în rochii foarte strânse, roșii,gesticulează … Citește mai mult
M-aș duce-ntr-un ținutde sănătate,cu soare-ntotdeauna,și să mă bat cu tauri,ce greu va fisă mor de bătrânețe;cred c-aș găsi acoloși o femeie aspră,să fim noi începutulunui popor voios.
Fratele meu are turme,fratele meu are aur,fratele meu are nevesteși roabe frumoase,fratele meu e puternic și rege.Eu am răbdare,eu am o sete,eu am un cântec și o iubită,ea e înaltăși foarte blândăși otrăvită.Eu îmi iubesc fratelemai multdecât toate femeile lui,dar el mă scuipă și mă alungă.Îmi scot iubita din hambare,mi-o port anumeprin curțile lui,vai! el … Citește mai mult
Vântul de coame,burțile supte —am văzut hergheliafierbând zăpeziledin șapte provincii,doamne,ce delir de viață!Și n-ai fost găsit nicăieri,stăpâne al cailor,să-i îndrepți spre cetate.Pentru urmașiifemeii de cearăeu cred c-ar fi bineca ea să se-mpreunec-un cal.Dar noaptea auziitropotul lor înghețândtot mai departepe mările nordului.
Părinții cred mai mult în grinzile de lemn,în bolovanii strânși la temelia casei, în câinii care stau la pază, e-atât de aproape soarele că poți să-l torni pe pâine ca mierea dintr-un stup, și ce prietenie mai trăiește între un om și dealul pe care-l duce-n spate, dar noaptea groaza umflă pereții până crapă, o … Citește mai mult
Bolnavi de somnși foame fără sațiu,boemi de trei parale —ocnașii cafeneleidospesc în fumul acruși-ademenesc drumeții;mese duiums-au pus de-a dreptu-n stradă,dar eu le ocolescîntotdeaunaîmbătrânindcu o valiză-n spate.
Strivind realitatea în gând, să curgă must.Am văzut azi-noapte zece șerpi cu dinții încleștați pe degetele mele, eram cu mâinile afară din oraș, pipăiam dacă există vreun om adormit pe calea ferată.
Cai îmbrăcațicu mantale de sticlă argiloasă,călătorind imponderabili.S-ar vinde la un preț infernalun foc care nu eliminăparașute cu luptători asfixiați,bomboane gazoasepe covoare mucegăite.Eu mă încălzescla o gură uscatăplină de pânze fineși instalez conducte într-un ghețarnegru de subiectivitate.Pluteam deasupra unui orașcelebru în mizerie și spuneam:ducă-se pe fluviuca trosnituri suaveși pești înhămați,ină vapoarele fără sirenecare nu văd niciodată,fantomele … Citește mai mult
Nu mai vedem bisericile cum plutesc pe ape și ne rugăm în cor cu toate semințiile să ne salveze marea.Până departe apele-au fugit de noi și vineNoaptea,în coateprăbușiți, un murmur de blesteme ridică turnuri negre până-n cer.Ne-a părăsitStrăinul alb, prin trupurile noastre umblă furnici în voie, să vină,Doamne, apa să ne spele, trăim aici de-atâta … Citește mai mult