Vântul de coame,
burțile supte —
am văzut herghelia
fierbând zăpezile
din șapte provincii,
doamne,
ce delir de viață!
Și n-ai fost găsit nicăieri,
stăpâne al cailor,
să-i îndrepți spre cetate.
Pentru urmașii
femeii de ceară
eu cred c-ar fi bine
ca ea să se-mpreune
c-un cal.
Dar noaptea auzii
tropotul lor înghețând
tot mai departe
pe mările nordului.
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine apocaliptică a unei herghelii mistice, sugerând un delir de viață și o căutare zadarnică. Se conturează o idee de transformare și dispariție, cu ecouri mitologice și un final rece și distant.