Aeroplanul.
Spre apusul de jăratic
Cu livezi scăldate-n aur,
Trece-un nour singuratic
Alb şi mare cât un taur.
Iar în urma lui s-abate,
Gata-gata să-l ajungă,
Un ţânţar cu coadă lungă
Şi cu aripi nemişcate.
Creşte-n asfinţit pojarul.
Dealurile stau s-adoarmă.
Norul tace, dar ţânţarul
Umple liniştea de larmă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj idilic la apus, unde un nor imens este urmărit de un țânțar zgomotos. Contrastul dintre liniștea norului și zgomotul țânțarului sugerează o perturbare a armoniei naturii.