Versuri corectate și adnotate
Dacă liniștea pădurii adormiteNici o veste de-altădată nu-ți trimiteȘi pe freamăte pornite de departeNu te-ajunge glas de dincolo de moarte,Vin’ cu mine să ne pierdem în zadarPrintre galbenele rariști de stejar,Cu sfioase campanule și sulfine,Pe cărări pe unde nimeni nu mai vine.Dulce zâmbet somnoros și irealSă ne cheme spre poienile din deal.Taina liniștii înalte să … Citește mai mult
Regret că mă-ntrerupi din caleCu interviul dumitale.Dar iată, mă opresc o clipăSă-ţi dau răspunsul meu în pripă.V-am salutat odată sfera,Acum vreo zece mii de ani,Când astronomii de pe TerraErau de-abia orangutani.(Flammarion era gorilăŞi bietul Newton, diplodoc.Camil era de-abia camilăIar Duică.. nu era de loc!El de-abia azi, când scrie proză,Se află în metamorfozăŞi se transformă tare … Citește mai mult
Ea are ochii mari,Ea are gura mică,Un corp cu forme tariȘi grații de pisică.Dorințe, pururi noi –Scântei ascunse-n vatră –Și două brațe moi,Și-o inimă de piatră.
O, blestemată curiozitate!Deunăzi, cu gânduri indiscrete,Am profanat odaia unei fete, –Acest muzeu de lucruri parfumate.Albumul ei cu scoarţe violeteE plin de cărţi poştale ilustrate:Vederi din ţară şi străinătate,Oraşe, fluvii, parcuri şi portrete.Pe una scrie: „Dragă verişoară,Ai auzit că P. P. K. se-nsoarăşi vrea să ia o fată din Buzău?.. „.Pe alta scrie numai: „Cugetare.Amorul e … Citește mai mult
Scrisoare.Răspuns dlui Al. O. Teodoreanu… Ba mata ești tip ridicol!Eu n-am scris nici un articolÎntru apărarea Muzii,Despre cel carePareCă-mi faci treizeci de aluzii..Criticul pe care-aiciÎl ataci în versuri miciNu-i, desigur, măscărici,Colibri sau licurici..Însă niciBou sau vacă, precum zici.E profesor (onorabil),Autor (interminabil),Om politic (execrabil),Critic (foarte vulnerabil,Dar pasabil),Președinte (incurabil).Când își laudă ciracii,Îi compară cu toți dracii.Fără spirit … Citește mai mult
Sus, prin crângul adormit,A trecut în taină mare,De cu noapte, risipitȘiruri de mărgăritareDin panere de argint,Stol bălaiDe îngerașiCu alaiDe toporași.Primăvara, cui le dai?Primăvara, cui le lași?Se-nalță abur moale din grădină,Pe jos, pornesc furnicile la drum.Acoperișuri vestede-n luminăÎntind spre cer ogeacuri fără fum.Pe lângă garduri s-a zvântat pământulȘi ies gândacii-Domnului pe zid.Ferestre amortite se deschidSă intre-n … Citește mai mult
De două ceasuri tremurând în stradă,Cu ochii plini de mută resemnare,Îşi face planuri extraordinareŞi-n mintea lui rosteşte o tiradă.– „Poftim la geam, sublimă arătare!De-ai auzi tăcuta serenadă,Te-ai apleca uşor pe balustradăCa să trimiţi în vânt o sărutare.”.El spera încă.. Poate, cine ştie,De la distanţă, prin telepatie,Va-nfiripa cu ea un dialog.Dar inima-i se strânge ca-ntr-un cleşte,Pe … Citește mai mult
Cobora pe TopologDin munți, la vale..Și la umbra unui stogA căzut din cale.În ce vară? În ce an?Anii trec ca apa..El era drumeț sărmanMuncitor cu sapa.Oamenii l-au îngropatÎntr-un loc aiurea,Unde drumul către satTaie-n lung pădurea.Și de-atunci, lângă mormânt,Plopi cu frunză rarăS-au zbătut ușor în vânt,Zile lungi de vară.Soarele spre asfințitȘi-a urmat cărarea.Zi cu zi l-au … Citește mai mult
Aeroplanul.Spre apusul de jăraticCu livezi scăldate-n aur,Trece-un nour singuraticAlb şi mare cât un taur.Iar în urma lui s-abate,Gata-gata să-l ajungă,Un ţânţar cu coadă lungăŞi cu aripi nemişcate.Creşte-n asfinţit pojarul.Dealurile stau s-adoarmă.Norul tace, dar ţânţarulUmple liniştea de larmă.
Epilog.Lângă țărmul tristei măriM-am oprit pe-o stâncă.Apa tremură spre zări,Verde și adâncă.Sufletu-mi, împovăratDe-o iubire moartă,Se ridică ne-mpăcatȘi cu el o poartă.Cum își duce greu în zborVulturul de mare,Peste valuri călător,Prada moartă-n gheare.