George Topârceanu – Aeroplanul

Aeroplanul.Spre apusul de jăraticCu livezi scăldate-n aur,Trece-un nour singuraticAlb şi mare cât un taur.Iar în urma lui s-abate,Gata-gata să-l ajungă,Un ţânţar cu coadă lungăŞi cu aripi nemişcate.Creşte-n asfinţit pojarul.Dealurile stau s-adoarmă.Norul tace, dar ţânţarulUmple liniştea de larmă.