Sute de săbii într-o singură teacă,
Mii de omizi pe un singur cireș înflorit,
Lectica-i plină, dar încă nu pleacă
Spre tărâmul cu stele – cel mult prea dorit.
Gratii de sticlă în creștetul cerului,
Vad prăfuit fără urmă de barcă la mal,
Viața din lectică prinde izul misterului,
Dar și-acest amănunt ni se pare normal.
Trâmbița morții răsună-n cetate,
Zeci de comenzi peste munții de pară și scrum,
Numai lectica stă lângă porți – înțesată cu toate
Și așteaptă un semn pentru ultimul drum.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lectică plină, simbol al vieții, care așteaptă un semn pentru a porni spre moarte. Versurile creează o atmosferă misterioasă și melancolică, sugerând acceptarea inevitabilității sfârșitului.