Bun de pus la rană,
Rău de pus la zid,
Numai eu ştiu taina
Fiecărui rid.
Numai eu dau seamă
Pentru cât am fost
Înţelept de singur,
Fericit de prost.
Am hrănit orgolii
Ucigând iubiri
Şi-mi asum sentinţa
Iernii din priviri
Pentru mulţi paiaţă,
La puţini îndemn-
M-am purtat cu zeii
Şi fricos şi demn
M-am târât pe burtă,
Am zburat prin cer,
Fără ca vreodată
Învoiri să cer.
Partea mea cea neagră-
Cu noroiul mort-
Părţii mele albe
I-a tot fost suport.
S-au tot rupt din mine
Cei flămânzi de har
Fără să-şi asume
Ultimul pahar.
Pe degeaba înger,
Drac plătit din plin –
Înălţarea-mi este
Singurul declin.
Sensul versurilor
The song explores the inherent contradictions within a person, highlighting the balance between good and bad, strength and weakness. It reflects on the sacrifices made and the acceptance of one's own complex nature, where elevation is intertwined with decline.