Mari păuni deschid apusul peste
orice plecare dintre ape –
și dincolo de drum, dacă mai este,
trupul tău pe țărm nu-ncape.
Trebuie să rătăcești ascuns cu sara
prin pădurile uitate pe sub mări,
unde rădăcinile se nasc din flori ca ceara,
și-unde nu cresc nici blesteme, nici ocări.
Zilele plutesc deasupra brumării,
ciudate, ca un zbor în somn, departe,
grele bolți de domuri verzi și fumurii,
unde viața de lumină se desparte.
N-are loc o stea să șadă,
n-are cine s-o mai vadă.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de pierdere și dorință, folosind imagini puternice din natură și vis. Sugerează o călătorie interioară, o rătăcire printr-un peisaj oniric în căutarea a ceva pierdut sau inaccesibil. Tema centrală este separarea și imposibilitatea de a regăsi o stare anterioară.