TABLOU DE IARNĂ
Ninge grozav pe câmp la abator
Și sânge cald se scurge pe canal;
Plină-i zăpada de sânge animal –
Și ninge mereu pe-un trist patinor..
E albul aprins de sânge-nchegat,
Și corbii se plimbă prin sânge.. și sug;
Dar ceasu-i târziu.. în zări corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.
Ninge mereu în zarea-nnoptată..
Și-acum când geamuri triste se aprind,
Spre abator vin lupii licărind.
– Iubito, sunt eu la ușa înghețată..
Sensul versurilor
Poemul descrie un peisaj hibernal macabru, unde imaginea idilică a iernii este pătată de sânge și moarte. Ultima strofă introduce un element personal, sugerând o căutare disperată de căldură și afecțiune într-un context dezolant.