Versuri corectate și adnotate
Moartea-ntavernăintră și iese.Cai negri se ducși oameni siniștripe-adâncile drumuriale ghitarei.Și-i un miros de sare,de sânge femeiescîn chiparoasele febrileale țărmului mării.Moarteaintră și ieseși iese și intrămoartea-ntavernă.
Macul are culoarea sângeluiVărsat pe câmp de-un împărat uitatIar albăstreaua – cerul din ochii luiDe-adolescent cu zâmbet înstelat
Ați fost cândva o hematie;Globul rostogolit arterialȘi efemer și sursă d-imortal..Pierduta ce-o primești și te reînvie?.Este misterul cărăușului de viață,Îți este butelia de-oxigen;Cu hemoglobina-ți dă roșu la față..Pe ea o pierzi la timp de recviem!.E plină de metale prețioase;E crom, e aur, platină-i și fier,Tot ea e porfirina ce-ai în oase..N-ai cum s-o reproduci, ea … Citește mai mult
Sângele e desigur luminăcum decade în geometrii.Umbră a Semnului Yang, lung exod– plexuri vii, din zăpadadin însăși Afara visării de lumi –viața Baal te născu tu născând-odar dacă Timpul e Narcisdacă realul e visul ce ne bănuie, Tueștiși nu eștiasfixiante fereștipeisaje cu oameni în gurăploi de sânge între cruce și ură.
Departe de lumeDeparte prin păduriSuieră vântulȘi aud urlete și urări.Sunt lupii ce ne vegheazăCei flămânzi de sângeȘi ne sfâșie trupulCe acum nu mai plânge.Am văzut moartea cu ochiiPrintre lupi cei flămânziDar acum spre finalAm ajuns spre stejari.
În criptele de aur și de lazuritDin trupuri de sfinți și sfinte se prelingeMiraculosul mir, parfum de viorele.Dar sub gorgane reci de lut înțelenitZac leșuri de vampiri mustind de sânge;În sângerii lințolii și umed jind pe buze rele.
Nu-i lucru în micime să-l întreacăpe cel ce sunt eu, Doamne, fără Tine!De-aceea-Ţi cer puterile-mi puţine,o, dor al meu, iertare şi se-apleacă!.Îngăduie prin viaţa mea să treacăacel lanţ tare, aducând cu sinecerescul dar: credinţa, care-n mine,prin vina mea, e slabă şi săracă.Mai mare îmi va fi pe cât mai rar eal darurilor dar, şi mare … Citește mai mult
Tu nu știi dealurileunde s-a risipit sângele.Toți fugirăm,toți aruncarămarma și numele. O femeiene privea cum fugeam.Unul singur din noise opri cu pumnii strânși,văzu cerul pustiuși, înclinându-și capul, murisub zid, în tăcere.Acum e o zdreanță de sângeși numele lui. O femeiene așteaptă în dealuri.
Un rege bun puteai să fii.N-ai vrut. Și ți-a plăcut să creziCă poți poporul-n jug să-l ții.Nu-i cunoșteai tu pe francezi!Există judecată chiarȘi pentru țări pe-acest pământ;Și-n timp ce alergai fugarCoroana ți-a căzut, s-a frânt.Cumplită luptă s-a-ncins!Sub steagul libertății, duhulRevoltei în popor s-a-ntinsȘi-un singur glas umplu văzduhul.Mult sânge la Paris a curs!O, cum plăti-vei tu, … Citește mai mult
Corabie, corabie, când plouă-mi pare casa o corabie,Corabie, corabie, trupul tău gol pe care-l poartă sângele!De lacrimi trupul tău e ud,ești fericită că-ți ascultPlângând îndrăgostit de tine sângele,Plouă în după-amiază mult,Plouă ca-n vremuri de demultCând te duceam spre casă-ntr-o corabie!Nici timp nu e, nici loc nu e – plouă pe mare, Vremea-și pierde sângele,Albastră e, … Citește mai mult