Versuri corectate și adnotate
Rebel Monk și OzaBăieții cu poeziile tristeS-au întors iar!Cine îți mai rupe florile mușcând mușcatele?Acordă corzile și rupe-le hainele (arr)Să-ți bată covoarele cu vioara în vinerea mareSă înfunde pușcăria pentru o pereche de sandale (ba ești nebun?)Să-și rupă blugii pentru o floare (blugii mei..)Cine-ți mai cade la picioare?Cine-ți bea toată sticla, și-ți fură ultima țigare?(și … Citește mai mult
Dimineață cu mers însângeratpe obrazul grădinii.Absențe.Sub streașină, cuibul de rândunicipare un sicriuîn care noiembrie clocește oul tristeții.Tăcere în urechea luminii obscure,doar câinele sângelui se aude lătrândtimpul ce bate stins din aripi.Brațe nevăzute în îmbrățișarea lor rece te țin –ai vrea să strigi,să plângi în hohote mari,atât de întunecos gândul tău este,iar ușile inimii închise îi … Citește mai mult
Pierdut în suferința nimicniciei mele,Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în haos,M-am închinat ca magul la soare și la steleSă-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos;Nimic să nu s-audă de umbra vieții mele,Să trec ca o suflare, un sunet, o scânteie,Ca lacrima ce-o varsă zadarnic o femeie..Zadarnica mea minte de visuri e o schele.Căci ce-i poetu-n … Citește mai mult
Ce e gălăgia asta pe scară?E dragostea care sfârşeşte,e bărbatul care încuie acuma uşaspânzurându-se cu şnurul perdelei.Ce e gălăgia asta pe scară?E Guiomar care-şi acoperă ochii cu batistaşi-şi suflă nasul zgomotos,e luna liniştită pe tacâmuri şi vasecare sclipesc în bucătărie.Ce e gălăgia asta pe scară?E robinetul care picură într-una,e un om care plânge în liniştepovestind … Citește mai mult
Bărbatul era searbăd. Oarba-i soartefu ca femeia lui să nu-l iubească.Oricine-o poate ocărî, s-o pățească,dar dintre câte are omul parteăst neajuns mai tare-l amărește.A vrut să-și curme viața. Nu știacă spada, fierea, suferința greasunt talisman de preț ce netezeștedrum spre-a le pune-n cartea ce trăieștemai sus de mâna care-o izvodeșteși de vitraliul care-mpodobeștesfinția. Când scrisoarea … Citește mai mult
În leagăn peste fântânăomătul alb al florilor.Azi stă uscat într-un picior.Fântâna a murit pe-o rână.Nici cumpănă în rugăciune,nici bivoli lângă jgheabul scund.A putrezit mocirla-n fund,cu mormoloci și spurcăciuni.De ani, găleata nu mai scoasedin smârc boleșniță și clei.Ca un strigoi, deasupra eisalcâmul clănțăne din oase.Dar jos, în beznele amareîn care stele nu mai cad,sub taina slutului … Citește mai mult
Te-ndepărtezi de mine, clipă trecătoareși-aripa ta-n bătaie mă rănește.Sunt singur: ce să-ncep cu graiul oare?cu nopțile? cu ziua care crește?.Iubită, casă, n-am ca să trăiesc,și nici un loc al meu, să stărui,iar lucrurile toate, cărora mă dărui,devin bogate și mă cheltuiesc.
Murmurel de iarnă… ascultă-mă…Adesea îmi cântă corbi, luna-i râncedăÎmi zâmbește, cu câțiva dinți de lapteCa părul blond al unui copil pierdut în șoapte.Ating zâmbetul timid al nocturnuluiFrigul mă-nconjoară, mă-mbrac în albastrul luiUn pian îmi șoptește, că mai e puținAșa liniștit ca somnul unui copil.Ce-a primit, deseori în loc mângâiere palmeAtingând cu teamă balustradaDacă ar sări … Citește mai mult
Iubești? Dă-mi inima taHai, dă-mi și zâmbetul, că eu iubeam cândvaAi înfipt cuțite-n mine, să-ți fie de bineDa’ întâi fie-ți rușine că eu chiar țineam la tineNu eram singuri, eram în doiNe trimiteam fiori prin foi, gânduri de apoiȘi-apoi, gândurile noastre, minciuni reciproce proasteAm ajuns să vorbim doar „bună-pa” bătut în tasteAi să rămâi pe … Citește mai mult
TABLOU DE IARNĂNinge grozav pe câmp la abatorȘi sânge cald se scurge pe canal;Plină-i zăpada de sânge animal –Și ninge mereu pe-un trist patinor..E albul aprins de sânge-nchegat,Și corbii se plimbă prin sânge.. și sug;Dar ceasu-i târziu.. în zări corbii fugPe câmp, la abator, s-a înnoptat.Ninge mereu în zarea-nnoptată..Și-acum când geamuri triste se aprind,Spre abator … Citește mai mult