Versuri corectate și adnotate
El șterge liniștit toporul,șoptind un cântec, un crâmpei.Un rug de junci și de vițeiaprinde-n flăcări abatorul.În prag, un cer de porumbeiși-a-nzăpezit o clipă zborul.El șterge liniștit toporul,șoptind un cântec, un crâmpei.Și cum se uită după ei,zâmbește lung și alb ca dorulși sfânt, ca florile de tei.Șoptind un cântec, un crâmpeiel șterge liniștit toporul.
TABLOU DE IARNĂNinge grozav pe câmp la abatorȘi sânge cald se scurge pe canal;Plină-i zăpada de sânge animal –Și ninge mereu pe-un trist patinor..E albul aprins de sânge-nchegat,Și corbii se plimbă prin sânge.. și sug;Dar ceasu-i târziu.. în zări corbii fugPe câmp, la abator, s-a înnoptat.Ninge mereu în zarea-nnoptată..Și-acum când geamuri triste se aprind,Spre abator … Citește mai mult
Caii bătrâni spre abatoare,Indii, mărgeanuri șiroind și așii,Ei, blânzii ce, ca niște șerpi ai casiiNe-au privegheat pereții-n clatinare.Nici capetele nu-și vor mai întoarceCu coamele tot falnice, vibrând,Ei, galopând pe nouri și pe vânt,Pe lung de săbii și săgeți de arce.Ei mișcă-n mers biblioteci de oase,Cu biblii îngropate-n palimpseste,Foi de papirus, pergamente roase,Caligrafii de sânge, pe … Citește mai mult
În vagonul pentru moarteE vițelul cu sânge cald.Sus, deasupra-i rândunicaPregătită de zbor înalt.Cum râd acele aripiCe peste cușcă batSă umilească parcăVițelul condamnat.Dona, dona, dona..Stop cu plânsul, zise omulCe te duce la abatorNu oricine-i rândunicaÎntr-un liber și mândru zbor.Unii mor în abatoareAlții zboară oriunde vorRândunica-i rândunicăTu n-ai dreptul la nici un zbor.
Târdea Alexandru Nicu Tutunică și caută o șopârlă și ne-am aruncat pe un tren abandonat și am văzut unboșchetar la un abator abandonat cu capuri de mort și o capră moartă pe o trambulină abandonată.Andreeas e un cap pătrat.E un tren în mișcare cu care ne batem, polițiștii ne aleargă după noi, e un idiot … Citește mai mult